Donald Trump și amenințările internaționale: O abordare melodramatică a politicii externe
Update cu 5 luni în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Cristina Preda

Donald Trump și amenințările internaționale: O abordare melodramatică a politicii externe
După câștigarea unui al doilea mandat prezidențial, Donald Trump a adoptat o atitudine surprinzătoare, orientându-se spre un tip de imperialism melodramatic. La scurt timp după alegerile din noiembrie, Trump a început să-și exprime dorința de a achiziționa Groenlanda de la Danemarca, intensificând astfel gesturile sale amenințătoare, conform analizei realizate de revista The Atlantic.
Recent, în cadrul unei conferințe de presă, Trump a anunțat că vrea să schimbe denumirea Golfului Mexic în "Golful Americii", stârnind controverse. Atunci când un reporter l-a întrebat dacă ar putea exclude opțiunea constrângerii militare și economice în demersurile sale de a prelua Groenlanda sau Canalul Panama, el a răspuns că nu poate oferi asemenea asigurări, lăsând loc îndoielii cu privire la intențiile sale reale.
Există întrebări legate de gravitatea acestor amenințări. Pe de o parte, este probabil că Trump nu are un plan concret pentru a începe un conflict major în emisfera vestică. Totuși, el a fost cunoscut pentru că a generat idei neobișnuite pe durata primului său mandat, iar realitatea este că nu știm în mod clar cât de serios este cu adevărat în legătură cu aceste concepții.
Noul său cabinet pare să fie ales cu grijă, fără funcționari dedicați care să pună la îndoială loialitatea față de Trump și Constituție. De asemenea, un aspect mai clar este motivele pentru care Trump continuă să lanseze aceste amenințări. El pare să creadă că națiunile puternice au dreptul să înfrunte pe cele mai slabe, insistând că Statele Unite ar trebui să profite de resursele țărilor mai mici.
Un alt motiv ar putea fi încercarea sa de a-și consolida baza electorală prin intimidare internațională. Politica sa se axează în mare parte pe favoruri pentru donatorii bogați, priorități care nu interesează mulți dintre alegătorii săi. Astfel, Trump generează spectacle de forță care mențin atenția celor care îl susțin.
Acest tip de dominare se manifestă frecvent, iar exemplul "zidului" este cel mai cunoscut: deși nu a fost construit, ideea sa a servit ca simbol al autorității și provocării. De asemenea, e notabil momentul în care democrații din Congres au oferit să finanțeze zidul, moment în care Trump s-a arătat mai puțin interesat, lucru care a diminuat imaginea sa de forță.
Gesturile recente ale lui Trump sugerează că intențiile sale sunt mai mult simbolice. Deși ar putea fi construită o rațiune politică pentru un acord internațional vizând Groenlanda, dovezile că Trump își dorește o înțelegere practică sunt slabe. Acest lucru sugerează că el caută mai degrabă să amenințe decât să colaboreze.
Redenumirea Golfului Mexic nu are nici o bază logică în ceea ce privește obiectivele teritoriale sau economice și este mai degrabă o fantezie simbolică. Trump ar putea avansa spre un tip de militarism, dar cel mai plauzibil scenariu ar fi acela în care antagonizează aliații, provocându-i să aleagă lideri naționali care să conteste SUA.
Această atitudine ar putea avea costuri pe termen lung pentru politica externă americană, în schimbul unor câștiguri politice imediate, demonstrând modul în care Trump transformă arbitrajul într-o formă de artă.