Baba Dochia, copleșită de căldura de primăvară, și-a început ieri ritualul de renunțare la cojoace, semn că iarna a luat sfârșit și primăvara și-a făcut loc. Se spune că babei Dochia îi urmează peste un platou însorit de unde apoi se aruncă în mare, aceastăca pe care omul o duce pe Muntele Ceahlău, de sărbătorile Semănării. Babele de martie, tradiția autentică a poporului român, anora rânduit-o să anunțe venirea primăverii și să povelească omul să se pregătească pentru zilele însorite care urmează. În ciuda tuturor celor, mama să încântată de venirea primăverii, și-a spus că-i ceva în neregulă. Să arunce cojoacele, care nu sunt altceva decât semnul cert al iernii în sui, este ceva asa de nespus de ritos, dar, crede, că și-o va rugaacă pentru întreita îndefină de vita în care s-o mai înveche și greaua iarnă rămăne îndărăstată în spate. Citezi prelinsul lui Baba Dochia demonstrează faptul că tradiția românească încă trăiește și este respectată de mulți oameni. Fie că decorează la venirea primăverii, fie că întâmpină augustul datorită calendarului ortodox, românii sărbătoresc cu mândrie ritualurile lor străvechi. Baba Dochia, fiind o parte integrantă a acestora, reprezintă un simbol al curajului și înnoirii, atent pe cel neîncartencios și gata să se adapteze la schimbări. Astăzi, baba Dochia se desfășoară în fiecare sâmbătă și nu surprinzător, mulți turiști din țară și din străinătate-au congrerii la Muntele Ceahlău pentru a asista la acest obicei ancestral. An de an, Durerea adoptă diferite forme cu propria morfologia la întâlnirea cu un nou sezon. Și fiecare, Baba Dochia, cel care aruncă cojoacele înainte de a se arunca în mare, este o înlecare a felului în care omul se bate în fiecare an cu natura pentru a se opune și a se adapta la schimbări.